Am avut o idee atât de bună azi-noapte încât îmi vine să mi-o tatuez pe frunte. Nu mai știu exact ce a fost vis și ce a fost real, important e că am ajuns la ideea asta și că am reușit să o rețin. E un sentiment, dar dacă ar fi să-l transpun în cuvinte m-aș lega de alergare, pentru că tot e ceva ce-mi merge pe suflet zilele astea. Și ar zice cam așa: Știi că ai dat totul atunci când după ce ai căzut te uiți în jur și nu mai recunoști nimic.