Una dintre cele mai mari greseli pe care le facem atunci cand povestim despre cineva e sa comparam cu altcineva si sa dam verdicte de genul "e fericit", "e bogat" sau "e lenes". De fapt nici unul dintre atributele pe care le acordam cu atat de multa usurinta nu are un reper care sa poata fi considerat standard.

E foarte usor sa zicem despre cineva de care stim ca nu are bani ca e nefericit, dar de putine ori ne punem problema sa il intrebam pe acel om ce simte. Oricum fericirea e un lucru abstract, care pentru unii poate fi chiar acea stare de nefericire. Cineva isi poate dori sa obtina X, dar este mai fericit inainte sa obtina acel X decat va fi dupa ce l-a obtinut, deci fericirea ii e data de neatingerea telului. Un fel de drumul conteaza. Si cred asta foarte puternic.

Ideea asta mi-a venit incercand sa-mi dau seama de ceva ce tine de mine, si cum as putea sa explic altcuiva. Si mi-am dat seama ca daca as spune "n-am bani" as primi un raspuns de compatimire, de parere de rau. O reactie mai potrivita mi s-ar parea sa fiu intrebat daca imi doresc bani. As raspunde ca nu, si cred ca nimeni nu-si doreste banii in sine, ci senzatiile sau experientele pe care suntem invatati sa le primim in schimbul lor.

Nu mai bine ne-am gandi la o alternativa?

2010-08-29 19:13:01