si mai multa lume, si mai putini oameni
Despre ..pisiciBlogArhiva blogGalerieSeriiComercialblog rss
 
Băi, deci că-mi plac pisicile nu-i tocmai un secret. Când eram mic și mergeam la bunici la țară erau cam singurele animale pe care le aveam prin curte, deci ele au fost desemnate să-mi fie cobai.
Eh, acum vreo câțiva ani, în liceu, s-au gândit niște colegi să-mi dea cadou o pisică. Pe Cori. Și Cori, mâță luată din vitrină și crescută in apartament nu cred că și-a pus vreodată problema dacă mai există și alte ființe din aceeași specie cu a ei. Asta până când după vreo 2 ani am adus un maidanez mic în casă. După ce a fugit imediat pe prima ușa pe care a găsit-o, Cori a făcut ochii cât de mari a putut (probabil ca să primescă mai multă lumină pe retină, că monstrul mic proaspăt adus în casă era negru ca o gaură și sugea toată lumina din cameră) și a început să observe. După o perioadă probabil că s-a obișnuit cu ideea unei alte pisici. Așa că au început să se înțeleagă, cam cât s-ar putea înțelege două muieri care stau în aceeași casă. Eu mereu am făcut mișto de ele că Ț e țărancă și Cori e domnișoară.
În iarnă am mai avut patru teleghidați mici, dar cum n-au stat prea mult și erau mai mult în spatele unui perete de sticlă puteau fi evitați foarte ușor.
Eh, acum mi-a venit mie ideea că orice mâță ar trebui să vadă ce-i ăla un pom, ce-s alea alte mâțe, iarbă, mă rog, chestii din astea fără de care n-am putea trăi. Așa că am pus-o într-o cutie și-am luat-o pe tren. Cătinel-cătinel, șapte ore, zero mieunături, zero mâncare-apă-pipi-caca mai târziu îi dădeam drumul din cutie. După vreo 40 de minute își scoate primul picior afară și după vreo 45 ieșise cu totul.
Azi a început să mișune. Și evident că lucrurile care i-au atras cel mai mult atenția sunt alea pe care nu le-a văzut în viața ei: soba, geamul de la parter, covorul de pe perete (stați still, e vintage nu kitsch), soba ... După cum v-ați dat seama, soba e vedeta zilei. Așa că intr-un exces de curiozitate s-a gândit să intre în ea. N-ar fi mare problemă, doar că soba chiar e folosită, chiar aseară făcusem foc. Când am văzut-o am fugit repede după ea, poate-o prind măcar de vârful cozii s-o trag afară. Dar ea era deja în fundul sobei, de-o puteam vedea doar cu frontala. Gândindu-mă că răul e deja făcut, îmi văd de trabă. După vreo două minute mă întorc să văd que pasa. La gura sobei, un șobolan mare, negru, care mieuna fericit. Deci inculpata. Din tocul ușii mă uit la ea, ea se prinde că a făcut o prostie așa că se uită spre pat și sare în el. Jur că tot ce vroiam în momentul ăla era un pistol cu tranchilizante. Dar cum n-am, până să ajung eu la ea, a apucat să-și scrie numele în chineză cu cenușă pe cerceafurile albe.
Oricum, cea mai comică fază, și cea care m-a îndemnat să scriu de abia urmează.
Taică-meu a aciuat aici câteva pisici, și între timp a și cules rodul lor, sub forma a patru mâți, care-s un fel de crocodili când vine vorba de mâncare. Doar că se mișcă mai repede. Și ca să nu-i lase nemâncați le cumpără câteva kile de mâncare în fiecare sâmbătă, când e târg și se duce la oraș. Am zis că-s crocodili, da? Deci nu-s pretențioși la mâncare, așa că le ia din aia vărsată, la pungă. Pungă care stă în camera mea și a lui Cori (în ideea că eu am mai multe șanse să mănânc din ea). Dar ăștia mici, cum prind ocazia se reped la comoară și înfulecă ca niște hămesiți. Ei uite că nu știu ce-a apucat-o pe Cori, dar s-a dus pe lângă punga aia. Se uită la ea, bagă capul, miroase, scoate capul, nu-i place c-o deranjează mânerul pungii așa că dă să plece. Dar pisică fiind, deci curioasă, nu poate pleca fără să încerce, așa că se întoarce, bagă lăbuța în pungă, cu mult chin apucă o boabă, o scoate din pungă și începe să mănânce. Eu deja nu știam cum să fac să râd fără zgomote, în ideea să n-o deranjez. Noroc că se plictisește de ea și o lasă pe jumătate nemâncată. Cu imaginea asta în minte, inaginați-vă că un crocodil d-ăla mic apucă cât poate de mult cu gura când simte că mă apropii, și după ce-l dau afară mai rumegă un minut-două.
O alta experiență a fost cu motanul Gică. Cori ajunsese la țară și cu gândul (meu) de a face cunoștiință cu un țăran serios. "Legal" nu aveau voie să stea împreună, că se împreunau. Dar eu, pe furiș, lăsam geamul deschis. Geam pe care se suia motanul Gică și mă privea în ochi sa vadă dacă aprob sau nu. Și cum eu aprobam de fiecare dată, el cobora în cameră, loc unde avea o dilemă: în stânga era mâncarea, iar în dreapta era Cori, dornică!. După vreo 30 de secunde [nu am înțeles de ce avea mereu dilema asta, că de fiecare dată decizia era aceeași] se hotara între mâncare si sex. Întai termina tot ce era în farfuria cu mâncre, după aia se îndrepta spre dădătoarea de plăceri. Normal, nu? Doar am zis că Gică e țăran serios, clar are prioritățile bine puse la punct!
.01
Rux
2011-05-09 03:08:14
Chestia asta e valabila si pentru oameni, si nu numai atunci cand vine vorba de mancare.
Apropo de pisicute, si eu am una... o cheama Poison Ivy. Obisnuiam sa dormim impreuna, sa manacam impreuna, sa invatam impreuna. Dupa trei luni de stat in Germania, am incercat s-o mangai si m-a zgariat de nu m-am vazut. Oare cum o sa fie dupa doi ani jumate de Japonia. :(
.02
bu-bu
2011-05-13 16:52:49
Foarte funny, totusi ... ceva poze ?
nu ca nu te-am crede, dar nu am vazut niciodata un crocodil mancand hrana pentru pisici.
.03
Sorin
2011-05-14 02:16:59
@Ruxi: hmm .. mitul peșetrii .. :)
@bu*2: n-am poze, mi-a fost frică să nu-mi prindă mâna :)). cred că am una totuși din tren. mă uit mâine.
da, am, dar n-am card-reader. mă uit eu la ele și pentru voi :D.
Lasa un comentariu
Comentariile trebuie aprobate, deci nu vor apărea imediat pe site. E o soluție de moment împotriva spam-urilor.



©Sorin Buturugeanu - 2006-2018. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrala sau partiala a materialului de pe acest site fara acordul autorului este ilegala.