Am dat ieri peste un videoclip, dar din păcate, sau din fericire, nu am apucat să-l văd până la capăt. Totuși cele 15 secunde pe care le-am văzut au fost suficient de puternice încât să mă facă să revin la el. Și am făcut asta acum două ore. Iar după ce l-am văzut am căutat alte videoclipuri asemănătoare și m-am uitat de minim 5 ori la fiecare.

Nu știu să fi pus vreodată un videoclip pe blog, dar ...

Numerele lui Paul Hunt au avut suficientă putere încât să mă facă să râd din tot sufletul pentru două ore. Ceea ce spune ceva!

Mi-au rămas în cap cuvintele unui comentator: e incredibil cât de mult trebuie să lucreze pentru a se pune într-o lumină proastă. Scoase din context ar însemna altceva, dar la fel de adevărat.

În 2008 (deci la aproape 30 de ani) încă se ținea de "prostii".