N-am mai plecat ieri la tara, s-a amanat pe azi. Mai bine, ca au fost niste zile destul de inghesuite.

M-am intors pe seara acasa, si la usa blocului ma astepta un Gigel. Il stiam din privire, ca ne mai salutam din cand in cand, dar in general era destul de retras. In schimb, de data asta, a venit drept la mine, si mi-a zis un "miau" calduros, rugator. Cand ma uit la el, vad ca de fapt nu era Gigel. Era Gigel fara un ochi. L-am chemat in scara blocului, a intrat, uitandu-se tot timpul peste umar, si eu m-am dus la cutia de scrisori. Intre timp, coboara un vecin, si-l da afara, ca "nu vezi ca n-are un ochi". L-am lasat in pace, ca doar n-o sa ma pun cu nebunii si am urcat sa iau o cutie cu niste lapte in ea.

Nu credeam ca va manca, dar a terminat foarte repede. L-am mangaiat un pic si m-am dus sa-i aduc si felul doi. Intre timp, de fiecare data cand auzea pe cineva apropiindu-se tresarea. I-am dus si a doua portie, l-am lasat intr-o zona mai retrasa si m-am dus sa iau un pepene. Zece minute mai tarziu, cand m-am intors, aproape terminase si a doua portie. L-am mai mangaiat un pic si m-am dus sus, cu gandul sa ma intorc si sa-l duc la un cabinet din apropiere pentru un control stomatologic.

Din pacate cand am coborat nu l-am mai gasit. Sper sa fie bine.

Nu pot sa zic ca nu-mi plac cainii, de fapt imi plac toate chestiile vii (bine-bine, puii imi plac mai mult morti :D), dar in drumul spre piata, m-am uitat urat la toti cainii.

De ce nu l-am luat in casa ? Pentru ca .. nu era al meu, am incercat sa-l ajut cat am putut si sper sa fie ok (pe cat posibil), dar cred ca era un pas prea mare sa adopt (inca) o pisica, mai ales un motan matur, care a crescut liber.

Daca-mi pare rau ca nu l-am luat in casa ? Imi pare rau ca i-am dat bunicului cu toporul peste mana cand eram mic, si-mi mai pare rau ca prin clasa a zecea i-am inchis telefonul bunicii cand eram pe munte, dar cam atat. Sa fie doar astea doua, pentru ca acum orice as face nu mai pot sa le zic ca regret ? Cred ca nu, pentru ca stiau .. ma stiau.