si mai multa lume, si mai putini oameni
Despre ..pisiciBlogArhiva blogGalerieSeriiComercialblog rss
 
Fiind undeva între vârsta în care alții luau decizii pentru mine și cea în care va trebui să iau eu decizii pentru alte persoane mi se pare incredibil cum părinții pot da verdicte cu atât de multă ușurință fără să aibă vreo idee despre consecințe. Sunt foarte convins că dacă ar exista o evidență a oamenilor care ar putea avea urmași și care nu am scăpa de foarte multe probleme. Nu sunt pentru îngrădirea drepturilor iar cel de a avea copii mi se pare unul foarte important, dar în lipsa selecției naturale mi se pare că asta ar putea fi o soluție.
Revenind la ideea inițială, mi se întâmplă să-mi amintesc momente de când eram mic și am vrut să fac ceva, sau am pus o întrebare și mi s-a răspuns cu "nu se poate", "nu se face așa", "nu o să iasă bine" sau alte prostii de genul ăsta. Nu vreau să zic că am fost terorizat sau asuprit peste măsură (măsură = o medie a majorității), dar sunt sigur că nimeni care mi-a dat vreodată un astfel de răspuns nu putea vedea viitorul. Acceptăm anumite lucruri ca pe axiome (nu traversa pe roșu, bea suficientă apă, nu mânca prostii), și asta e bine, dar în multe alte situații ni se bagă în cap niște standarde care ne fac să ajungem fix ca părinții noștri. Și să fim serioși, câți oameni de 50 de ani știți care sunt fericiți? Și nu vorbesc de fericire ca în a avea tot ce-și doresc, ci de a avea acel lucru care să le facă pe toate celelalte să nu mai conteze.
Tot ce-mi doresc și sper e ca atunci când s-o pune problema să fiu responsabil pentru o altă viață să mă pot abține din a lua prea multe decizii. Un alt motiv pentru a lăsa mai multă libertate unui om e că din greșelile proprii se învață cel mai bine, și dacă facem acele greșeli atunci când au urmări limitate vom fi mai fericiți în viața.
Nu era vorba despre asta, dar: Monica a plecat 3 luni în Argentina, ca voluntar (adică pe banii ei). Din pleiada de păreri pe care le-au avut tot felul de persoane "adulte" (care nu au fost în nici un fel influențate de plecarea ei, dar erau destul de apropiate încât să se simtă îndreptățite să-și dea cu părerea), unele dintre comentariile care mi-au rămas cel mai mult în minte (spuse chiar ei sau "pe la spate"):
  • în loc să-și asume răspunderea de om în toată firea umblă pe coclauri; voluntariat îi trebuia ei; oricum nu face ea voluntariat, s-a dus să se plimbe
  • gata, ți-ai făcut damblaua, să-ți ajungă toată viața
Niște vorbe aruncate în vânt pe post de sfaturi despre ce trebuia făcut (pentru că n-au avut nici măcar decența să se opună ideii de când au auzit-o). Da, știu, toți suntem experți la ce trebuia să facem. Și cum lucrurile pe care le putem spune cu o oarecare certitudine despre viitor sunt extrem de limitate, câteodată e mai bine să ne abținem.

fotograf, fotografie, foto, blog
.01
Rux
2011-03-29 01:21:43
Ai pus punctul pe i... dar legat de persoanele fericite, mie mi se pare ca indiferent de varsta, cu mult prea putine exceptii, oamenii in general sunt nefericiti.
Apropo, imi place cum scrii. ^^
.02
Sorin Buturugeanu
2011-04-01 19:55:30
Ține de vârstă în măsura în care odată cu vârsta mi se pare că oamenii se lasă bucurați mai greu.
Mersi frumos! :)
.03
Alexandra D.
2011-04-03 17:19:09
Imi pare rau Sorin, dar nu sunt de acord cu ce ai spus mai sus. Da, sunt situatii in care parintii exagereaza, dar pe de alta parte, de ce sa mai fie nevoie sa fac eu greselile mele cand pot invata din ale lor, si din ale altor oameni mai in varsta. Si sa fim seriosi.. cateodata nu invatam nici macar din greselile noastre. Mi se pare cateodata stupid ca incercam sa reinventam roata de fiecare data, doar fiindca asa credem noi ca suntem originali, credem noi ca „invatam”.
Si in ultima instanta parintii sunt printre putinele persoane care te vor iubi mereu neconditionat, no matter what. Iar in conditiile acestea cred ca ar fi indicat sa incercam mai de graba sa ii intelegem, decat sa ii judecam. Nu asa ai face cu orice alta persoana la care ti?
Cat despre oameni de 50 de ani care au parte de „acea” fericire.. pot sa spun ca am vazut in jurul meu astfel de exemple. Poate nu cu zambetul pe buze in fiecare minut, dar oameni care se bucura de viata. Deci eu cred ca se poate. Cateodata mai greu, dar se poate.
.04
Denisa M.
2011-04-04 11:34:21
Eu cred ca depinde de la caz la caz. Despre mine si parintii mei din fericire nu as spune asta, dar cunosc oameni (prieteni si parintii lor) in cazul carora se poate aplica usor, din pacate.
.05
Sorin Buturugeanu
2011-04-04 15:31:02
@Deni: Da, depinde de la caz la caz. Știu că al tău e unul dintre cele mai fericite :).
@Alexandra: Eu sunt de acord cu ce spui tu :). Doar că mi se pare că ne raportăm la situații diferite. Eu mă refeream la situațiile când pierdem ceva frumos din viața noastră pentru că le dăm crezare altora (oameni cu autoritate asupra noastră, de obicei părinți). Și atunci e pur și simplu trist, indiferent că-i înțelegem sau nu.
.06
Robert
2011-08-28 16:55:22
MMMM lovely ;)
.07
Lucia - parinte de artist
2011-09-16 12:35:00
Cautam pe bloguri impresii de-ale unora care au dat examen la unarte. Si-mi pare bine ca am gasit blogul tau, cu fotografii frumoase si compuneri la nivelul lor. Am scris compuneri, nu postari, dinadins. Acum scriu ca parinte de copil ce a dat admitere la grafica, renuntand la arhitectura. Spun ca un copil trebuie sprijinit si atat, in hotararile vietii lui, care e a lui, intru t otul. Iar cei ce murmura pe la colturi raman doar suflete murmurande. Numai bine! si succes in tot ce faci!
.08
Sorin Buturugeanu
2011-09-17 17:37:38
@Lucia: foarte bine spus, deciziile lor sunt ale lor (ale noastre).
cu toate că înțeleg de ce-ți vine câteodată să iei pe cineva și să-l zgudui până înțelege că nu-i bine ce face (și ca părinte probabil sentimentul e mult mai puternic și mai des), nu cred că asta e soluția. fiecare avem viața noastră, și dacă ne-am trăi-o cu adevărat poate am înceta să încercăm să o trăim pe a altora.
Lasa un comentariu
Comentariile trebuie aprobate, deci nu vor apărea imediat pe site. E o soluție de moment împotriva spam-urilor.



©Sorin Buturugeanu - 2006-2018. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrala sau partiala a materialului de pe acest site fara acordul autorului este ilegala.