Tineam sa pun conversatia asta de mult p-aici, and due to recent events, acum i-a venit momentul.

Este continuarea celei de aici.

(22:12:57) Ana: in fine.. nu prea sunt eu omul care sa accepte reprosuri

(22:13:07) Ana: ii place bine.. nu, asta e.. ghinion

(22:13:47) Ana: e filosofia mea de viata

(22:13:51) !me: merge si asta

(22:13:54) Ana: am plans destul :)

(22:14:03) !me: dar cred ca o s-o schimbi

(22:14:29) Ana: cand incepi sa tii la cineva da.. incepi sa faci si concesii

(22:14:45) !me: sau nu neaparat ..

(22:15:19) !me: cand apare cineva si .. cum sa zic .. rocks your world ..

(22:15:45) !me: dupa ce timp de [ .. ] credeai ca n-o sa se mai intample niciodata

(22:15:53) !me: sa te ia pe nepregatite ceva

(22:16:02) !me: well .. it's something else :)[ .. ]

(22:17:23) Ana: mereu e vorba de prioritati in viata.. [ .. ]

De ce ? Pentru ca nimeni nu e un inger si nimeni nu e un drac, si ar fi imoral sa-i ceri cuiva sa-si puna propriul bine, propria fericire dupa a ta. Si, daca a few people get hurt along the way (cu toate ca incerc sa nu fac asta), I can live with that (de oricare parte a lui "get hurt" as fi).